Cunoașterea greșelilor este începutul salvării

18.10.2019

Silviu Stanciu

 

CUNOAȘTEREA GREȘELILOR ESTE ÎNCEPUTUL SALVĂRII (Epicur)

De ceva vreme mă preocupă intens ecuația greoaie pe care trebuie să o rezolvăm, parte a unui sistem medical de stat care are din ce în ce mai puțin de oferit asiguraților, reprezentată de pacienții care au nevoie de dispozitive cardiace implantabile. 

La o primă evaluare lucrurile par a fi simplificate prin recomandările noastre de genul: pacientul are indicație de stimulator, defibrilator, CRT, TAVI , endoproteză etc. și se va adresa unei clinici specializate de profil sau, în cazul fericit, se va prezenta la data stabilită pentru a i se monta respectivul dispozitiv. Însă de la indicație și recomandare până ce pacientul ajunge să primească și să se i se implanteze device-ul adecvat este o cale lungă, sinuoasă, de multe ori greu de parcurs din nenumărate motive de către pacienții noștri, boala cardiacă prin executorul ei judecătoresc, moartea subită, nu ne așteaptă și ne condamnă fără judecată. 

La nivel mental și de conștiință am putea considera că suntem acoperiți, fiind tentați să gândim adaptativ simplu: eu i-am recomandat, nu-i vina mea că nu sunt posibilități, pacientul trebuie să lupte pentru sănătatea lui etc. 

Personal, încep să cred că avem cel puțin o responsabilitate colectivă, noi, cardiologii. Ok, muncim mult pentru a compensa nevoile din sistem, uneori până la epuizare, dar asta nu ne scutește de obligația de a lupta pentru pacienții noștri, cel puțin să avem o poziție clară și o atitudine armată adecvată comună prin organizațiile noastre de profil față de cei ce condamnă națiunea la moarte, probabil fără intenție, fără știință.

Știința este la noi și trebuie să o folosim în folosul oamenilor, altfel suntem și NOI condamnabili. 

Ce avem de făcut? Un plan simplu, pe termen lung, cu un proiect bine gândit și argumentat științific în ceea ce privește rezolvarea problemelor de prevenție secundară, unde riscul de evenimente și mortalitate cardiovasculară este semnificativ crescut față de zona prevenției primare. Bineînțeles, un program național de prevenție primară cardiovasculară este imperios necesar, dar se lasă de foarte mult timp așteptat. 

Am priceput, statul de drept nu dorește o lege a prevenției pentru națiune, dar măcar să demonstrăm că o dorim NOI pentru populația acestei țări, cu focus în zona prevenției secundare unde pacienții cu boli cardiovasculare cunoscute mor cu multe zile și cu multă speranță în listele de așteptare. 

Haideți să facem ceva, să apreciem și să măsurăm în populație necesitatea de dispozitive, existența necesarului fiind un instrument financiar care ar reflecta realitatea, ar facilita calibrarea resurselor și probabil ar ajuta statul român să conștientizeze magnitudinea problemei prezentate. 

Implicarea SRC devine vitală în lansarea unui registru național de dispozitive implantabile cardiace pe secțiuni specifice, în primul rând pentru a măsura crunta realitate din teren prin stimularea și determinarea cardiologilor să raporteze într-o bază de date indicațiile pe care le fac în practica de zi cu zi cât și statusul recomandărilor la anumite intervale de timp.

Efortul personal al cardiologilor care dobândesc expertiză în afara țării și se întorc dornici să aplice medicina de top în România rămâne și el, în acest context al neimplicării noastre, fără rezultatele așteptate. 

Dacă privesc retrospectiv constat cu mâhnire că degeaba m-am străduit să învăț imagistică neinvazivă și alte tehnici prin Franța, Singapore și recent USA pentru că am aplicat mult prea puțin datorită neajunsurilor și lipsei de preocupare din partea statului pentru dezvoltarea medicinei care ne lipsește. 

Este un punct de plecare, modele există (vorbeam în numărul trecut de registrul de terapie biologică), nu trebuie decât să începem de undeva. Timp nu prea avem, dar cu siguranță putem găsi. O sugestie ar fi să mai renunțăm la unele din conferințele mult prea teoretice de la congresele noastre, plasate  uneori în zona meta-filozofică și să le înlocuim cu unele practice, reale, plecând de la problemele semnalate: avem problema asta, cum o rezolvăm, propuneri, soluții, votăm, delegăm, evaluăm periodic rezultate etc.

Până atunci, Sinaia rămâne orașul cardiologiei fără cardiolog… 

PS: Pentru a percepe ansamblul dezastruos al realității medicale românești vă recomand spre citire ultimul Eurobarometru din 22 august 2019 (https://ec.europa.eu/health/latest_updates_ro?page=1) care reflectă real starea de sănătate din RomâniaIndicator on disease-specific mortality (ECHI 13) by disease and by sex updated with 2016 Eurostat data.