Despre tehnologie și alte istorii

18.10.2019

Ruxandra JURCUȚ

 

De fiecare dată când în aer este toamnă, pentru cardiologi începe vremea noutăţilor: întâi la Congresul European, apoi la cel Naţional, informaţia se aduce la zi, ideile se împrospătează, cardiologii se pregătesc să­-şi trateze pacienţii mai bine decât o făceau ieri. 

Aşa ne-­am întors şi în acest an de la ESC. Trialurile au fost care mai de care mai interesante din punctul de vedere al clinicianului practician. Triajul pacienţilor cu durere toracică se face mai eficient cu un protocol scurt, de o oră, de testare a troponinei (studiul RAPID TnT). La pacienţii cu STEMI şi boală multicoronariană, revascularizarea completă este mai eficientă decât cea a vasului vinovat (trialul COMPLETE). Dapagliflozina este "the new kid on the block" pentru insuficienţa cardiacă cu FEVS redusă chiar şi la non diabetici (trialul DAPA HF), în timp ce sacubitril-­valsartan nu aduce beneficii semnificative în categoria de insuficienţă cardiacă cu FEVS păstrată (trialul PARAGON HF). Combinaţia dintre aspirină şi ticagrelor reduce evenimentele ischemice superior faţă de aspirină la pacienţii cu boală coronariană stabilă diabetici (trialul THEMIS), alăturându-­se noii tendinţe de a adresa mai complet fiziopatologia aterotrombozei. Si încă alte şi alte noutăţi, publicate simultan cu congresul in 48 de articole. 

Cinci ghiduri noi încearcă să pună în pagină tot ce este actual în boala coronariană stabilă, dislipidemii, tromboembolism pulmonar, tahiaritmii supraventriculare şi diabet. Unele dintre ele modifică practica într­un mod destul de tulburător. Atunci când pentru aproape toate categoriile de pacienţi cu probabilitate de a fi coronarieni prima indicaţie este angio CT coronarian, te întrebi cum vom putea respecta ghidurile într­o ţară în care accesul la aceasta tehnică este încă foarte restrâns în sistemul public.

Dincolo de ştiinţă şi ghiduri, în centrul lor se află pacientul. Și asta au grijă mereu să ne amintească societăţile profesionale europene. Pacientul are dreptul la preferinţe şi acestea trebuiesc discutate cu el, se numeşte shared decision (decizie împărtăşită) – facem asta de multe ori fără să ne dăm seama, dar există de acum diverse ustensile vizuale pentru ea; important este să ne dăm jos de la catedră când vorbim cu pacienţii, fiindcă a trecut vremea lui "pentru că aşa spun eu". Pacientul poate fi îndrumat să apeleze la felurite unelte pentru a participa la îngrijirea lui. De la telemedicină (care nu este acelaşi lucru cu a telefona medicului său curant la orice oră, ci se bazează mai degrabă pe sisteme coerent construite şi asistente medicale antrenate şi devotate unor astfel de centre) până la dispozitive de automonitorizare.

Este acum posibilă depistarea fibrilaţiei atriale paroxistice cu ajutorul unor aparate mici "la purtător", uneori ataşate telefonului mobil sau, mai nou, ceasurilor smart. Si de multe ori pacienţii ne­o iau înainte, fiindcă noi generaţii de oameni tineri, informaţi tehnologic, utilizează deja aceste dispozitive pentru ei sau părinţii lor. Bineînţeles, odată cu ceea ce este pozitiv în evoluţia tehnologică survin şi problemele: aplicaţiile de pe smart­phones/ watches trebuie să fie validate medical, iar ulterior apare în sistemele medicale dezvoltate şi chestiunea rambursării lor de către asigurări. 

Mai mult decât atât, dezvoltarea unor grupuri de lucru sau consilii din ESC reflectă o tendinţă a îngrijirilor cardiologice complexe. Doar două exemple: în multe ţări s­a dezvoltat cardiooncologia, ca specialitate de graniţă puternică în condiţiile în care cancerul şi bolile cardiovasculare sunt principalii ucigaşi în lume (în 2018 apărea Consiliul de Cardiooncologie al ESC); genomica umană capătă importanţă crescândă în demersurile diagnostice cu influenţe terapeutice (în 2019 s­a creat Consiliul de Genomică Cardiovasculară al ESC). Cardiologia progresează, deci, în paralel cu societatea, cu paşi mari.

Oare suntem pregătiţi în România pentru acest lucru? Ţara în care sunt oraşe de mărime considerabilă cu un singur cardiolog? Ţara în care centre mari, unele universitare, nu reuşesc să deschidă laboratoare de cateterism ani de zile după cumpărarea echipamentelor? Ţara în care spitale judeţene funcţionează cu 3­4 cardiologi la 80 de paturi şi nu există voinţă locală pentru a se încuraja venirea unui număr mai mare de absolvenţi acolo? Ţara în care anticoagulantele directe nu sunt rambursate şi încă decizia împărtăşită se bazează mai mult pe discuţia preţului în loc de a fi o alegere strict medicală? Evident că nicăieri progresul real nu este posibil în sărăcie. Totuşi, dacă fiecare dintre noi se străduieşte să practice cea mai bună cardiologie acolo unde se află, folosind tot ce îi este accesibil ca tehnologie, viitorul pacienţilor noştri este mai bun.