Există tinerețe vasculară fără batrânețe în boala venoasă cronică?

Boala venoasă cronică (BVC)

Între afecțiunile vasculare periferice, BOALA VENOASĂ CRONICĂ (BVC), este, dincolo de orice definiție, o afecțiune a cărei  severitate a fost mult timp și încă este subestimată. Această realitate vine în contradicție cu semnificația clinică a acestei boli, ea reprezentând una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate la nivel mondial. Datele epidemiologice arată o prevalență de 83% a bolii venoase cronice în stadiile clinice C0s-C6 conform clasificării CEAP, respectiv de 63% în stadiile C1-C6; boala pare să fie în stadiile precoce (C1-C3) mai frecventă la femei decât la bărbați, în timp ce în stadiile severe (C4-C6) prevalența este egală la femei și bărbați.1-5 Incidența venelor varicoase evaluată într-un studiu relativ recent pe perioadă de urmărire de  13 ani a fost de 18,2%, rata de incidență anuală fiind de 1,4%.5,6

  • Aprox. 8 din 10 persoane aparent sănătoase prezintă simptome și/sau semne de boală venoasă cronică;
  • Aprox. 6 din 10 persoane aparent sănătoase prezintă semne de boală venoasă cronică;
  • Aprox. 2 din 10 persoane sănătoase vor dezvolta varice în următorii 13 ani! 

Simptome și semne

Deși boala venoasă cronică pare simplu de diagnosticat clinic, un studiu recent care a evaluat specificitatea simptomelor „venoase“ conform clasificării CEAP (senzație de picioare grele, obosite, durere, furnicături, înțepături, senzație de arsură, crampe musculare, senzație de picioare umflate, prurit, senzație de picioare neliniștite)3-4, la pacienți venoși vs. pacienți non-venoși (cu artrită, boală arterială periferică, hernie de disc) a arătat că, deși frecvența acestor simptome a fost ușor crescută la pacienții venoși, diferența a fost mică și nesemnificativă statistic între grupuri. Cu alte cuvinte,  simptomele „venoase“ nu par a fi specifice  BVC, ceea ce poate contribui, pe lângă alți factori, la subdiagnosticarea acestei boli. Singurul parametru mai specific a fost legat de faptul că pacienții venoși au acuzat mai frecvent simptome către sfârșitul zilei (p<0.001). Diferențe statistice s-au mai observat și în cazul pacienților din stadiile C3-C6, care au acuzat mai frecvent edem (p=0.016) și prurit (p=0.007) decât în cazul pacienților non-venoși.5,7

  • Deși simptomele „venoase“ nu par a fi specifice BVC, pacienții venoși acuză mai frecvent simptome către sfârșitul zilei.

Punctul crucial în evoluția BVC este apariția clinică a INSU­FICI­ENȚEI VENOASE CRONICE (IVC), al cărei debut este consemnat prin diagnosticarea EDEMULUI (stadiul clinic C3), venele devenind depășite funcțional, cu stază și hipertensiune venoasă cronică, în acest stadiu inițierea tratamentului fiind esențială, în cazul în care nu s-a intervenit deja terapeutic. Altfel, fiind vorba de o boală cronică ce evoluează rapid (în cca 7 ani) de la stadii precoce de durere/edem la stadii severe de IVC, la un număr important de pacienți boala va progresa către stadii mai avansate: C4a (hiperpigmentare, eczeme), C4b (lipodermatoscleroză, atrofie albă), C5-C6 (ulcer). 19.8%, respectiv 31.8% dintre pacienții cu vene varicoase (stadiul clinic C2) trec în stadii mai avansate în cazul varicelor venelor non-safene, respectiv în cazul varicelor venelor safene, în aproximativ 6-7 ani.5,8

Tratament

Tratamentul bolii venoase cronice include:

  • tratament chirurgical,
  • ablație endovenoasă,
  • stentare,
  • compresie elastică și
  • opțiuni farmacologice precum: sulodexid (Vessel Due® F), MPFF și pentoxifilină.5

Rolul Vessel Due® F în BVC

Între opțiunile farmacologice cele mai documentate în boala venoasă cronică (BVC), literatura de specialitate din ultimii ani a acordat o atenție sporită medicamentului biologic Vessel Due® F, un glicozaminoglican compo­zit (80% heparan-sulfat, 20% dermatan-sulfat) recomandat pentru tratamentul afecțiu­nilor vasculare cu risc de tromboză, inclusiv BVC stadiile C0s-C6.9,10
Vessel Due® F este un medicament original biologic (provenit dintr-o sursă biologică) ce are un mecanism complex de acțiune: antitrombotică9, vasculotropă11,12, hipolipemiantă9 și fibrinolitică9  (organismele vii fiind singurele care pot reproduce această complexitate). Așa cum este uneori cazul medicamentelor biologice, când după foarte mulți ani se exploatează adevăratele lor valențe terapeutice, așa este și cazul medicamentului Vessel Due® F. Descoperit și studiat pentru activitatea sa hipolipemiantă în 1976,13 cercetătorii remarcă în 1985 vasculotropismul  foarte crescut  pentru endoteliul vascular al Vessel Due® F (90% din substanța activă marcată cu substanță fluorescentă fixându-se la nivelul endoteliului).12 Capacitatea sa unică de refacere a morfologiei glicocalixului endotelial este evidențiată de către o echipă de cercetători olandezi în 201014, Vessel Due® F fiind descris în literatură ca precursor de glicocalix endotelial,  iar date mai recente dovedesc și o importantă acțiune antiinflamatorie la nivelul peretelui vascular, prin scăderea sintezei și eliberării enzimelor proteolitice matriceale (MMP-9) (efect dependent de doză).15 Astfel că, noile paradigme legate de mecanismele fiziopatogenice ale BVC care consideră inflamația, disfuncția glicocalixului endotelial și modificările ce survin la nivelul matricei extracelulare ca fiind esențiale în progresia BVC au reînnoit interesul utilizării Vessel Due® F în patologia venoasă.16,17

  • Vessel Due® F este un medicament original biologic cu un mecanism complex de acțiune: antitrombotic, vasculotrop, hipolipemiant,  fibrinolitic și antiinflamator (la nivelul peretelui vascular). 

Rolul glicocalixului

Glicocalixul endotelial este un important strat protector al endoteliului, situat endoluminal la suprafața acestuia. El reprezintă o structură macromoleculară formată din glicozaminoglicani, proteoglicani și proteine plasmatice. Glicocalixul reglează permeabilitatea vasculară, coagularea și tromboza, precum și interacțiunea dintre celulele din sânge și celulele endoteliale. El acționează ca un senzor mecanic al tensive stress / shear stress și contribuie la reglarea tonusului vascular. În mod normal, glicocalixul impiedică aderarea leucocitelor (inflamația) și trombocitelor (tromboza), păstrând în condiții normale endoteliul non-aderent și non-trombogenic și modulând permeabilitatea endoteliului pentru apă și molecule. În condiții patologice un număr de stimuli conduc la subțierea glicocalixului și activarea celulelor endoteliale.17 Alterarea (de­gradarea) glicocalixului în capilare și venule duce la infiltrarea apei (edem), eritrocitelor (derma­tita ocră), macromoleculelor și celulelor inflamatorii (lipodermatoscleroză) și în final la ulcer.17 Sub acțiunea factorilor mecanici și în urma lezării (subțierii) glicocalixului, endoteliul este activat și se inițiază un important proces inflamator la nivelul peretelui vascular.
 

Bibliografie: 
  1. Roztocil K, Antignani PL. Sulodexide: it is time for a program against chronic venous disease. Int Angiol 2014; 33: 209-11.
  2. Rabe E, Guex JJ, Puskas A, Scuderi A, Fernandez Quesada F; VCP Coordinators. Epidemiology of chronic venous disorders in geographically diverse populations: Results from the Vein Consult Program. Int Angiol 2012; 31: 105-15.
  3. Eklof B, Rutherford RB, Bergan JJ, Carpentier PH, Gloviczki P, Kistner RL et al. Revision of the CEAP classification for chronic venous disorders: consensus statement. J Vasc Surg 2004; 40: 1248-52.
  4. Eklof B, Perrin M, Delis KT, Rutherford RB, Gloviczki P. Updated terminology of chronic venous disorders: The VEIN-TERM transatlantic interdisciplinary consensus document. J Vasc Surg 2009; 49: 498-501.
  5. Lattimer CR. CVD: a condition of underestimated severity. Int Angiol 2014; 33: 222-8.
  6. Robertson L, Lee AJ, Evans CJ, Boghossian S, Allan PL, Ruckley CV et al. Incidence of chronic venous disease in the Edinburgh Vein Study. J Vasc Surg: Venous and Lym Dis 2013; 1: 59-67.
  7. Van der Velden SK, Shadid NH, Nelemans PJ, Sommer A. How specific are venous symptoms for diagnosis of chronic venous disease? Phlebology 2014; 29(9): 580-6.
  8. Rabe E, Pannier F, Ko A, Berboth G, Hoffmann B, Hertel S. Incidence of Varicose Veins, Chronic Venous Insufficiency and Progression of the Disease in the Bonn Vein Study II (abstract). J Vasc Surg 2010; 51: 791.
  9. Vessel Due® F (sulodexid) - rezumatul caracteristicilor produsului.
  10. Monitorul oficial al României nr. 172 bis /12 Martie 2015. Protocolul terapeutic sulodexidum (B014I).
  11. Cheța D. Vascular Involvement in Diabetes: Clinical, Experimental and Beyond. Editura Academiei, București & S. Karger AG, Basel, 2005. Chapter 36: 625-44.
  12. Ruggeri A. Pharmacokinetics and distribution of a fluoresceinated glycosaminoglycan, sulodexide, in rats. Arzneim - Forsch/Drug Res 1985; 35(10): 1517-9.
  13. Bianchini P, inventor; Method for preparing glucoronyl-glucosamino-glycan sulphates exhibiting antilipasaemic activity. United States patent US 3936351. February 3, 1976.
  14. Broekhuizen LN. Effect of sulodexide on endothelial glycocalyx and vascular permeability in patients with type 2 diabetes mellitus. Diabetologia. 2010; 53: 2646-55.
  15. Mannello F, Medda V, Ligi D, Raffetto JD. Glycosaminoglycan Sulodexide Inhibition of MMP-9 Gelatinase Secretion and Activity: Possible Pharmacological Role Against Collagen Degradation in Vascular Chronic Diseases. Curr Vasc Pharmacol. 2013; 11: 354-65.
  16. Andreozzi GM. Role of sulodexide in the treatment of CVD. Int Angiol. 2014; 33: 255-62.
  17. Raffetto JD, Mannello F. Pathophysiology of chronic venous disease. Int Angiol. 2014; 33: 212-21.
  18. Alberto C. Frati Munari. Importancia médica del glucocáliz endotelial. Parte 2: su papel en enfermedades vasculares y complicaciones de la diabetes mellitus. Arch Cardiol Mex. 2014; 84(2): 110-6.
  19. Alberto C. Frati-Munari. Importancia médica del glucocáliz endotelial. Arch Cardiol Mex. 2013; 83(4): 303-12.
  20. Hoppensteadt DA, Fareed J. Pharmacological profile of sulodexide. Int Angiol. 2014; 33: 229-35.
  21. Suminska-Jasinska K, Polubinska A, Ciszewicz M, Mikstacki A, Antoniewicz A, Breborowicz A. Sulodexide reduces senescence-related changes in human endothelial cells. Med Sci Monit. 2011; 17(4): CR222-6.
Autori

Dr. Elena Popa

Group Product Manager, Alfa Wassermann