Insuficienţa cardiacă – vechea şi noua paradigmă

Coordonator: Maria Dorobanţu
Editura Academiei Române, 2015

Insuficienţa cardiacă, acest sindrom clinico-paraclinic complex care poate avea o mare varietate de cauze, continuă să afecteze vârste tinere şi să aibă cea mai mare mortalitate în ciuda progreselor terapeutice care s-au realizat în ultimii 30 de ani. Terapiile noi  farmacologice (inhibitorii sistemului renină – angiotensină – aldosteron, betablocantele) şi nonfarmacologice (terapia de resincronizare cardiacă, tratamentul ablativ al aritmiilor, implantarea de defibrilator) au condus la un progres incontestabil în  evoluţia acestor bolnavi. Şi totuşi speranţele iniţiale nu au fost probate pe termen lung.

Această realitate îngrijorătoare ridică multiple întrebări. S-a schimbat ceva în spectrul etiologic şi în patogenia acestui sindrom care limitează eficientă tratamentului? Coabitarea cu alte afecţiuni cum sunt hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, anemia, boala cronică de rinichi, bolile respiratorii , neoplaziile a fost modificată în timp, poate prin însăşi terapia complexă care se adresează bolilor cu care interferă? Evaluarea complexă care poate releva forme de insuficienţă cardiacă încă asimptomatice pentru care tratamentul nu este standardizat, modifică evoluţia acestor bolnavi? Aceste întrebări au născut ideea cărţii. 

Prof Dr. Maria Dorobanţu


Lucrarea „Insuficienţa cardiacă - vechea şi noua paradigmă” cuprinde aproximativ 40 de capitole şi subcapitole care abordează aproape toate probleme clasice ale insuficienţei cardiace actualizate , dar şi probleme noi cu impact teoretic şi cu abordări pragmatice. În acest sens autorii au selectat câteva capitole care ilustrează noua paradigma din Insuficienţa cardiacă: 1) spectrul etiologic nou al insuficienţei cardiace, 2) rolul mecanismelor patogenice neurohormonale şi rolul central al remodelării ventriculare în progresia insuficienţei cardiace, 3) evaluarea exhaustivă a insuficienţei cardiace începând cu metodele clasice  până la metodele imagistice şi intervenţionale, 4) abordarea terapiei insuficienţei cardiace din punct de vedere medical , intervenţional (inclusiv dispozitivele cardiace) şi chirurgical.

Unele dintre capitolele lucării sunt foarte interesant tratate şi aduc informaţii noi cu finalitate preactică a) Metode biologice şi moleculare în diagnosticul IC, b) Evaluarea dissincronismului cardiac, c) Tratamentul ablativ în aritmiile din insuficienţa cardiacă, d) Scoruri de risc şi prognostic al insuficienţei cardiace, e) Unitatea ambulatorie de insuficienţă cadiacă.

Prof dr. Leonida Gherasim
Membru de onoare al Academiei Române

Autori