Interviu cu Dr. Gabriel Tatu-Chiţoiu

„Cred că orice medic, și cu atât mai mult un medic cardiolog, trebuie să fie nu numai un promotor, dar și un practicant al unui sport“
Dr. Gabriel Tatu-Chiţoiu, Preşedintele Societăţii Române de Cardiologie

10/01/2014 - 20:01 Interviu
  1. Bolile cardiovasculare rămân în România principala cauză de mortalitate iar țara noastră este în prima poziție în UE în ceea ce privește mortalitatea de cauză cardiovasculară. Ce credeți că ar trebui să facă Societatea Română de Cardiologie în acest sens? Aveți o strategie acum, la început de mandat?
    Scopul declarat al Societăţii Române de Cardiologie, prevăzut în statutul său, este prevenţia bolilor cardiovasculare şi creşterea calităţii îngrijirii pacienţilor cardiovasculari. Pentru atingerea acestui scop SRC a făcut o schimbare în strategia sa în ultimii 5-6 ani, respectiv a trecut la o strategie de tip „cardiologie aplicată“, de implicare socială. Am avut șansa să particip nemijlocit la această schimbare de optică alături de ultimii doi Președinți ai SRC, Dr. Dan Deleanu (în mandatul căruia am fost vice-președinte al SRC) și, respectiv, Conf. Dr. Mircea Coman, în mandatul căruia am deținut calitatea de viitor președinte. De fapt am avut șansa unei continuități în ­board-ul SRC din care fac parte începând cu 1992. În consecință cred ca responsabilitatea noastră, în intervalul 2014 – 2017 este de a continua și diversifica această strategie bazată, în sinteză, pe identificarea verigilor slabe în prevenția și tratamentul bolilor cardiovasculare în România, pe crearea de programe pe termen mediu și lung de către experții SRC și implementarea lor în parteneriate cu factorii de decizie, în special cu Ministerul Sănătății și Ministerul Educației. Aceasta în paralel cu preocupările științifice ale SRC, domeniu în care, cred, SRC a atins un nivel comparabil cu cel European. Vom încerca să ne ducem mandatul la bun sfârșit pe baza unui Program al SRC în care se va detalia întreaga noastră strategie pentru următorii 3 ani, inclusiv specific pentru fiecare Grup de Lucru în parte. Schița acestui program este ­creată, definitivarea programului va fi făcută de către Grupurile de Lucru până la sfârșitul lunii octombrie 2014; această formă va fi prezentată membrilor SRC pentru a fi discutată până la sfârșitul lui noiembrie 2014 astfel încât la începutul lui decembrie să-l adoptăm sub formă de Program de lucru al SRC.
  2. Care sunt principalele proiecte pe care doriti să le implementaţi în cardiologia românească în poziția de președinte al SRC?
    Ideea dominantă va fi educația, cu prioritate a generațiilor tinere și foarte tinere. Înainte de toate, SRC va trebui să creeze un set de materiale ­educative (broșuri, material video, afișe etc) destinate prevenției bolilor cardiovasculare și a complicațiilor acestor boli (exemple: importanța efortului fizic, dieta sănătoasă, prevenirea și tratarea hipertensiunii arteriale, dislipidemiile, ateroscleroza, boala cardiacă ischemică, diabetul zaharat). Aceste materiale vor trebui produse de fiecare Grup de Lucru și vor trebui răspândite peste tot în țară. Dată fiind dezvoltarea rețelelor de socializare, această cale va fi folosită din plin. În afară de aceasta, Programul SRC pentru 2014-2017 cuprinde mai multe proiecte distribuite pe Grupuri de Lucru. Unele dintre acestea au debutat de mai mulți ani și vor fi continuate - poate într-o formă nouă de abordare (registrele RO-STEMI, RO-TEP). Altele trebuie pornite de la zero și finalizate în timpul mandatului (registre în insuficiența cardiacă acută, în cardiologia pediatrică, anumite proiecte de cercetare coordonate direct de SRC). Dar mai bine să vorbim despre acestea la sfârșitul mandatului, când ele vor fi finalizate.
  3. Sunteți un promotor al sportului și în principal al atletismului în rândul medicilor și nu numai. Ce credeți că ar trebui făcut pentru a crește implicarea medicilor în practicarea și promovarea mișcării?
    Cred ca orice medic, și cu atât mai mult un medic cardiolog, trebuie să fie nu numai un promotor, dar și un practicant al unei forme de mișcare fizică, al unui sport. Din păcate, un studiu publicat în Revista Română de Cardiologie în urmă cu un an a scos la iveală că 75% dintre cardiologii chestionați nu practică nicio formă de activitate fizică mai susținută. Precum știți, în 2012, la inițiativa a 17 medici cardiologi a fost fondat Athletic CardioClub, o asociație sportivă al cărei obiectiv principal este tocmai promovarea activității fizice și a sportului ca mijloc de prevenție a bolilor cardiovasculare. Athletic CardioClub s-a dezvoltat, în prezent are 417 membri și creștem constant cu încă 1-2 membri pe săptămână. La Maratonul Internațional București din 5 octombrie 2014 vom avea o echipă formată din aproape 40 de competitori. Alti zeci de membri sunt angrenați practic într-o competiție zilnică în cadrul inițiativei Obiectiv 600 km/an. (amănunte la www.roacc.ro). Recent am început discuțiile cu Federația Română de Atletism pentru un parteneriat. Cu siguranță ne vom adresa și altor structuri (Ministerul Educației, Comitetul Olimpic). Am convingerea că ACC se va dezvolta, în viitor, foarte rapid (avem deja membri din toată țara) și că, împreună cu partenerii noștri vom deveni din ce în ce mai vizibili. Scopul nostru este de a reintroduce ideea de sport de masă, în special în școli și în instituțiile de învățământ superior, idee abandonată, practic, de mai bine de 25 de ani în România. Și consecințele se văd. Avem din ce în ce mai mulți obezi, încă de pe băncile școlilor și, cum ați spus, suntem pe primul loc în UE la mortalitatea de cauză cardiovasculară. Ca să sintetizez răspunsul la întrebarea dumneavoastră, dezvoltarea ­Athletic ­CardioClub va fi modalitatea de promovare a educației fizice și a sportului nu numai în rândul medicilor, dar și în întreaga populație.
  4. Stimată dna profesor, datorită studiilor SEPHAR pe care le-aţi coordonat ştim care este tabloul general al HTA in România. Ne puteţi sintetiza ce a însemnat SEPHAR ca studiu de pionierat?
    Studiul SEPHAR a însemnat primul studiu epidemiologic făcut în România pentru a depista prevalența hipertensiunii arteriale și a altor factori de risc cardiovascular în populația adultă a României (18-80 ani). Pentru a avea un caracter semnificativ pentru populația adultă a României a fost eșantionat pe criterii foarte riguroase (însemnând respectarea divizării localităților, mediu rural/urban, condiții similare socioeconomice, grupe de vârstă, bărbați/femei) astfel încât, folosind baza de date demografice națională, s-a putut face această eșantionare, neștiind numele persoanei ci numai grupa de vârstă, sexul și locul de proveniență. În felul acesta, primul studiu făcut în 2005 a avut un numar de 2017 subiecți, iar cel de-al doilea, făcut în 2012, 1979 de subiecți (întrucât populația a mai scăzut). Pentru fiecare subiect s-a folosit un chestionar care cuprindea 82 de întrebări vizând istoricul subiectului respectiv, antecedentele heredocolaterale, plus detalii referitoare la simptome care să sugereze sindromul de apnee în somn (mai ales pentru cel din 2012) și s-au făcut măsurători de tensiune arterială (câte 3 grupuri de măsurători spațiate prin cel puțin 5 zile, dacă nu 7, respectând recomandările Ghidului European privind măsurarea tensiunii arteriale pentru diagnosticul hipertensunii). În afară de asta, tuturor li s-au recoltat glicemie, profil lipidic și s-a determinat creatinina urinară; în ultimul studiu s-au determinat și hemoglobina glicozilată și albumina urinară (microproteinuria) în așa fel încât să avem toți markerii de risc cardiovascular asociați. În același sens, la ultimul studiu s-a efectuat electrocardiograma la toți subiecții, s-au măsurat parametrii de rigiditate arterială și acidul uric. Prin urmare, cele 2 studii au constituit o radiografiere a populației României privind riscul cardiovascular... care este unul foarte mare. Când populația este și hipertensiva riscul cardiovascular depășește 70%. Pentru restul, populația generală, riscul se situează în jur de 45-48% (depinde de ce scară de risc am folosit: SCORE sau Framingham).
  5. Credeți că telemedicina ar putea juca un rol important în viitorul apropiat în cardiologia românească?
    Este inevitabil. Telemedicina se va dezvolta, probabil, mult mai repede decât ne putem închipui. Recunosc faptul că această perspectivă nu mă bucură. Îmi aduce aminte de un vechi roman de science fiction care descria o lume supertehnologizată în care oamenii nu se mai întâlneau decât virtual, pe rețelele de socializare.
  6. Care sunt principalele realizări profesionale cu care vă mândriți ? Aveți anumite regrete sau neîmpliniri derivate din timpul exercitării activității de medic?
    Spre exemplu, îmi aduc aminte cu plăcere de primii mei 4 ani de medic generalist într-o circumscripție rurală, timp în care am făcut de toate, începând cu educație sanitară, vaccinări, pediatrie și terminând cu mică chirurgie și cardiologie. În ultimii doi ani eram foarte mândru ca nu trimiteam la spitalul teritorial decât 5% dintre cazurile acute, restul le rezolvam local. Ca specialist cardiolog am reorganizat, începînd cu 1990, Unitatea de Supraveghere a Coronarienilor din Spitalul de Urgență Floreasca, am introdus terapia trombolitică în tratamentul de rutină al infarctului miocardic, apoi tromboliza prespital în infarctul de miocard (în 1995), am introdus două regimuri accelerate de administrare a streptokinazei la acești pacienți și am reușit să public această experiență. Ulterior am fost printre fondatorii Consiliului Național Român de Resuscitare, am creat Grupul de Lucru de resuscitare cardiorespiratorie al SRC, transformat ulterior în Grupul de Lucru de Cardiologie de Urgență, în 1997 am creat Registrul Român pentru infarctul miocardic acut cu supradenivelare de segment ST (RO-STEMI) registru care a ajuns astăzi să fie în topul registrelor de acest fel în Europa. Mă bucur că fac parte din mica echipă care a reușit să implementeze Programul Național de tratament intervențional în infarctul de miocard cum, la fel, m-am bucurat când am văzut publicat Ghidul românesc de tratament în faza prespital a infarctului sau o carte de „Probleme de electrocardiografie“. În prezent aștept cu emoție ieșirea de la tipar a unei alte cărți la care am lucrat, practic, în ultimii 20 de ani.