Interviu cu Prof. Dr. Maria Dorobanţu

"Studiul SEPHAR a însemnat primul studiu epidemiologic făcut în România pentru a depista prevalența hipertensiunii arteriale și a altor factori de risc cardiovascular în populația adultă a României"
Prof. dr. Maria Dorobanțu

de Maria Greavu | 09/23/2014 - 10:45 Interviu
  1. Stimată dna profesor, datorită studiilor SEPHAR pe care le-aţi coordonat ştim care este tabloul general al HTA in România. Ne puteţi sintetiza ce a însemnat SEPHAR ca studiu de pionierat?
    Studiul SEPHAR a însemnat primul studiu epidemiologic făcut în România pentru a depista prevalența hipertensiunii arteriale și a altor factori de risc cardiovascular în populația adultă a României (18-80 ani). Pentru a avea un caracter semnificativ pentru populația adultă a României a fost eșantionat pe criterii foarte riguroase (însemnând respectarea divizării localităților, mediu rural/urban, condiții similare socioeconomice, grupe de vârstă, bărbați/femei) astfel încât, folosind baza de date demografice națională, s-a putut face această eșantionare, neștiind numele persoanei ci numai grupa de vârstă, sexul și locul de proveniență. În felul acesta, primul studiu făcut în 2005 a avut un numar de 2017 subiecți, iar cel de-al doilea, făcut în 2012, 1979 de subiecți (întrucât populația a mai scăzut). Pentru fiecare subiect s-a folosit un chestionar care cuprindea 82 de întrebări vizând istoricul subiectului respectiv, antecedentele heredocolaterale, plus detalii referitoare la simptome care să sugereze sindromul de apnee în somn (mai ales pentru cel din 2012) și s-au făcut măsurători de tensiune arterială (câte 3 grupuri de măsurători spațiate prin cel puțin 5 zile, dacă nu 7, respectând recomandările Ghidului European privind măsurarea tensiunii arteriale pentru diagnosticul hipertensunii). În afară de asta, tuturor li s-au recoltat glicemie, profil lipidic și s-a determinat creatinina urinară; în ultimul studiu s-au determinat și hemoglobina glicozilată și albumina urinară (microproteinuria) în așa fel încât să avem toți markerii de risc cardiovascular asociați. În același sens, la ultimul studiu s-a efectuat electrocardiograma la toți subiecții, s-au măsurat parametrii de rigiditate arterială și acidul uric. Prin urmare, cele 2 studii au constituit o radiografiere a populației României privind riscul cardiovascular... care este unul foarte mare. Când populația este și hipertensiva riscul cardiovascular depășește 70%. Pentru restul, populația generală, riscul se situează în jur de 45-48% (depinde de ce scară de risc am folosit: SCORE sau Framingham).
  2. Este nevoie de centre dedicate managementului HTA? Dar de hipertensiologi?
    DA. E nevoie și de una și de alta.
    E nevoie de centre dedicate hipertensiunii pentru că există subgrupe de bolnavi cu hipertensiune rezistentă. Nu sunt foarte mulți, dar aceștia trebuiesc atent investigați pentru a se decela eventuale cauze secundare de hipertensiune, iar pentru cei care au cu adevarat hipertensiune rezistentă să poată fi suspuși unui tratament optimizat sau unui tratament intervențional de tip denervare renală. Așa că este nevoie de centre dedicate hipertensiunii arteriale. Din păcate, singurul centru din țara noastră care este cu recunoaștere europeană este cel de aici de la Urgență. Invităm, și am invitat în decursul anilor, pe toți colegii care au oportunități de o investigație complexă să ni se alăture. Condițiile ce trebuie îndeplinite le pot afla accesând site-ul Societății Europene de Hipertensiune.
    Dacă e nevoie de specialiști în hipertensiune arterială? În unele țări există, și la ultimul congres de hipertensiune chiar s-a purtat această discuție: unde sunt și unde nu sunt încă specialiști în hipertensiune. În majoritatea țărilor nu sunt și e nevoie să fie ca să poată să evalueze într-un mod mai complex bolnavii cu hipertensiune, care ulterior sigur că trebuie tratați la nivelul medicului de familie, acolo unde se și face diagnosticul pentru cei mai mulți. Totul este să fie depistați într-un timp util și să fie ulterior atent urmăriți să își continuie tratamentul și după ce iși controlează tensiunea.
  3. Cine este cel mai potrivit medic pentru îngrijirea HTA: cardiologul, internistul, nefrologul?
    Depinde de tipul hipertensivului. Dacă este o hipertensiune fără complicații, medicul de familie este suficient, sau cel mult un medic de medicină internă. Dacă are complicații, atunci intervine specialistul: cardiolog, neurolog, nefrolog, diabetolog (dacă are combinație cu diabetul). Deci depinde de riscul cardiovascular al hipertensivului respectiv.
  4. Care consideraţi că sunt principalele probleme cu care se confruntă practicianul atunci când tratăm pacientul hipertensiv?
    Cu lipsa de educație a bolnavului respectiv – principalul lucru. Adică, în mintea majorității oamenilor este încă foarte încetățenită ideea că boala se vindecă dacă s-a normalizat tensiunea arterială. Acest lucru duce la întreruperea tratamentului, duce la reapariția valorilor uneori și mai mari ale tensiunii arteriale. Prin urmare, duce la complicații. Ca urmare sunt atâtea accidente vasculare cerebrale pe care le vedem, de exemplu, la populația țării noastre. Este principala complicație pe care o fac și apoi infarctul, insuficiența renală etc. De asemenea acești pacienți fac frecvent fibrilație atrială. Și acesta e un lucru pe care trebuie să îl avem în minte și să cercetăm bolnavii hipertensivi mai ales atunci când își fac remodelarea atrială stângă ca să depistăm dacă nu cumva fac episoade de fibrilație atrială care cresc și mai mult riscul unui accident vascular, de data aceasta embolic.
  5. Există promisiuni noi în obţinerea de noi terapii cu beneficii suplimentare pe indici puternici de evoluţie a hipertensivilor?
    Promisiuni de tratament special, de terapii ablative sau de terapii de stimulare a receptorilor există, totul este însă, și în lume, nu numai în România, să fie selectați corect bolnavii. Iată de exemplu că studiul SYMPLICITY 3 a demonstrat practic un eșec. De ce? Bolnavii nu au fost atent selectați iar metoda riscă să fie compromisă, pentru că este aplicată chiar și acolo unde nu trebuie. S-a discutat mult despre rezultatele acestui studiu și la Congresul European de Hipertensiune de la Atena, în sensul de a se descoperi cauzele eșecului. Și se pare că nici tratamentul (adică numărul de aplicații, locul unde să se facă aplicațiile pe artera renală) nu a fost bine standardizat. Şi aceasta a făcut ca lotul să fie foarte ­inomogen și în felul acesta rezultatele practic să fie negative. Metoda nu trebuie să fie abandonată dar trebuie să fie mai riguros aplicată.
    Și apropo de congresul de la Atena aș vrea să subliniez o dată și încă o dată succesul pe care Societatea Română de Hipertensiune l-a avut în cadrul congresului european. Grație activității pe care a desfășurat-o în ultimii 3 ani, prin vizibilitatea pe care și-a creat-o în lumea hipertensiunii europene prin lucrări științifice, prin studiile acestea epidemiologice, prin congresele care sunt de foarte bună calitate (și următorul la care vă invităm să participați între 18-20 septembrie sperăm sa fie cel mai bun) SRH a fost nominalizată de 2 ori ca Societate Națională a lunii pentru succesele avute și a fost invitată să susțină un simpozion propriu în cadrul congresului european de anul acesta, simpozion, moderat de mine și de domnul profesor Apetrei, la care au conferențiat doamna profesor Dimulescu, doamna profesor Sinescu, doamna doctor Darabont, doamna doctor Bala cu o sală plină și care s-a bucurat de un mare succes.
Autori