Practica medicinii de laborator
Editura Cartea Univesitară, 2007
Suntem în pragul unei
noi modalităţi de
practică a medicinii?
Practica medicală nu
este decât o aplicare
automată a cunoş-
tinţelor teoretice.
Cunoştinţele ştiinţifice
medicale se
înscriu într-un mod
de cunoaştere impersonal
generalizabil.
În practica
medicală experienţa personală are o influenţă prea
mare asupra gândirii individuale. Modul de cunoaş-
tere personal câştigă prin cunoaşterea în jurul maeş
trilor şi a profesorilor cu multă experienţă clinică.
Tinerii medici sunt avertizaţi pe parcursul pregătirii
în legătură cu diferenţele existente între consecin-
ţele favorabile ale experienţei personale în arta diagnosticului
şi posibilitatea luării unor decizii eronate
din aceeaşi cauză. Tinerii medici preiau de la
profesorii lor arta diagnosticului bazat pe experien-
ţă şi speră în mod greşit să poată aplica aceleaşi
scheme terapeutice, ceea ce va conduce, la o practică
ineficientă. Toţi medicii sunt instruiţi în spiritul
medicinei clasice, al cărei principiu fundamental
constă în a aprecia cunoştinţele pe
care se bazează activitatea lor.
Colegul nostru dr. Manole Cojocaru
a elaborat "Practica medicinii
de laborator" dintr-o nouă perspectivă
şi anume aceea a medicinii
bazate pe dovezi. Lucrarea
cuprinde un material care nu se
adresează doar specialistului, ci
poate fi cercetat cu interes de
orice medic. Interrelaţiile dintre
medicina clinică şi de laborator
sunt aprofundate în lumina
datelor moderne. Problematica
prezentată în lucrare reflectă eforturile
actuale de a integra medicina
de laborator în practica clinică.
Este propusă o nouă practică cu
metodele proprii acesteia. Aceasta
este medicina bazată pe dovezi
("Evidence Based Medicine" sau
"EBM"), care sugerează încorporarea
celor mai bune cunoştinţe
teoretice în practica zilnică după
citirea critică a articolelor rezultate
din cercetarea clinică. Medicina
bazată pe dovezi este o formă
nouă de practică medicală.
Medicina bazată pe dovezi diferă
de medicina clasică.
Discuţiile medicale pun în cauză
responsabilitatea practicianului şi
relevă numeroşi alţi factori umani
şi conjuncturali de luat în seamă în
cursul alegerilor succesive necesare
preluării pacienţilor. Noile
metode bazate pe aportul "dovezilor"
nu sunt decât un ajutor şi nu se
substituie nici judecăţii şi nici deciziei
medicului. Acestea îi aduc
practicianului mijlocul prin care
cunoştinţele ştiinţifice vor juca
rolul benefic aşteptat. Există metode
sofisticate de tehnologie informaţ
ională care culeg şi înscriu informaţ
ii despre eficacitatea clinică.
Pe baza acestor considerente,
apreciez că utilitatea şi valoarea
lucrării sunt mult mai mari decât se
poate bănui la prima vedere.
Suntem în pragul unei
noi modalităţi de
practică a medicinii?
Practica medicală nu
este decât o aplicare
automată a cunoş-
tinţelor teoretice.
Cunoştinţele ştiinţifice
medicale se
înscriu într-un mod
de cunoaştere impersonal
generalizabil.
În practica
medicală experienţa personală are o influenţă prea
mare asupra gândirii individuale. Modul de cunoaş-
tere personal câştigă prin cunoaşterea în jurul maeş
trilor şi a profesorilor cu multă experienţă clinică.
Tinerii medici sunt avertizaţi pe parcursul pregătirii
în legătură cu diferenţele existente între consecin-
ţele favorabile ale experienţei personale în arta diagnosticului
şi posibilitatea luării unor decizii eronate
din aceeaşi cauză. Tinerii medici preiau de la
profesorii lor arta diagnosticului bazat pe experien-
ţă şi speră în mod greşit să poată aplica aceleaşi
scheme terapeutice, ceea ce va conduce, la o practică
ineficientă. Toţi medicii sunt instruiţi în spiritul
medicinei clasice, al cărei principiu fundamental
constă în a aprecia cunoştinţele pe
care se bazează activitatea lor.
Colegul nostru dr. Manole Cojocaru
a elaborat "Practica medicinii
de laborator" dintr-o nouă perspectivă
şi anume aceea a medicinii
bazate pe dovezi. Lucrarea
cuprinde un material care nu se
adresează doar specialistului, ci
poate fi cercetat cu interes de
orice medic. Interrelaţiile dintre
medicina clinică şi de laborator
sunt aprofundate în lumina
datelor moderne. Problematica
prezentată în lucrare reflectă eforturile
actuale de a integra medicina
de laborator în practica clinică.
Este propusă o nouă practică cu
metodele proprii acesteia. Aceasta
este medicina bazată pe dovezi
("Evidence Based Medicine" sau
"EBM"), care sugerează încorporarea
celor mai bune cunoştinţe
teoretice în practica zilnică după
citirea critică a articolelor rezultate
din cercetarea clinică. Medicina
bazată pe dovezi este o formă
nouă de practică medicală.
Medicina bazată pe dovezi diferă
de medicina clasică.
Discuţiile medicale pun în cauză
responsabilitatea practicianului şi
relevă numeroşi alţi factori umani
şi conjuncturali de luat în seamă în
cursul alegerilor succesive necesare
preluării pacienţilor. Noile
metode bazate pe aportul "dovezilor"
nu sunt decât un ajutor şi nu se
substituie nici judecăţii şi nici deciziei
medicului. Acestea îi aduc
practicianului mijlocul prin care
cunoştinţele ştiinţifice vor juca
rolul benefic aşteptat. Există metode
sofisticate de tehnologie informaţ
ională care culeg şi înscriu informaţ
ii despre eficacitatea clinică.
Pe baza acestor considerente,
apreciez că utilitatea şi valoarea
lucrării sunt mult mai mari decât se
poate bănui la prima vedere.