Imagistica la bolnavii cardiaci -
din pagina cărţii la ecranul computerului
Sub redacţia Prof.dr.Carmen Ginghină - Editura Medicală 2007
 În cadrul Congresului Naţional de
Cardiologie, desfăşurat în perioada
15-18 septembrie la Sinaia,
colectivul condus de doamna prof.
dr. Carmen Ginghină a lansat o
publicaţie intitulată "Imagistica la bolnavii cardiaci - din pagina
cărţii la ecranul computerului".
Cartea aduce mai multe noutăţi in
literatura medicală romanească.
Astfel, primii autori ai tuturor cazurilor
prezentate sunt tineri cardiologi
din promoţiile 2006-2007,
pentru că, aşa cum se spune şi în
prefaţă, tinerii medici au un excelent
potenţial de a gândi şi scrie
literatură medicală. Paginile cărţii
cuprind doar rezumatele cazurilor,
prezentarea completă (care include
şi imagistică în mişcare) existând
pe CD-ul ataşat ei. Valoarea acestui mod de
prezentare stă în faptul că imagistica dinamică cardiovasculară
nu poate fi cu adevărat studiată decât
în format electronic, în mişcare.
Cartea inaugurează o serie intitulată "Tineri elevi ai
unei vechi şcoli", cu referire la Institutul de Boli
Cardiovasculare "Prof.dr.C.C. Iliescu", dar se
bazează pe o bogată tradiţie a acestei clinici în editarea
de cărţi formatoare, cuprinzând cazuri clinice
de cardiologie comentate şi ilustrate. De aceea,
această carte este necesară tuturor medicilor, fie
că se află la vârsta pregătirii examenelor, fie că
reiau cazuri particulare pentru a găsi soluţii în activitatea
lor clinică.
Ecografia în infarctul miocardic acut
Sub redacţia Prof.dr.Maria Dorobanţu
Editura Academiei Române, 2007
 Monografia este alcătuită de un
colectiv de la Spitalul Clinic de
Urgenţă din Bucureşti, cu bogată
experienţă în diagnosticul şi tratamentul
infarctului miocardic acut,
fiind centrul cu cel mai mare
număr de sindroame coronariene
acute pe an dintre spitalele de
urgenţă din capitală. Cartea, sub
redacţia doamnei profesor dr. Maria Dorobanţu, preşedinte al
Grupului de Lucru de Cardiopatie
Ischemică al Societăţii Române de
Cardiologie, este prima din liteartura
medicală românească ce
abordează specific acest aspect.
Au contribuit 10 cardiologi din
această clinică cu experienţă în
ecocardiografie, dintre care doi cu
competenţă europeană în ecocardiografie.
Prefaţată de Prof. Dr. E. Apetrei,
întemeietorul şcolii române de ecocardiografie,
care apreciază lucrarea
ca "un element de sprijin
important al medicilor ce se ocupă
de îngrijirea acestor bolnavi şi al
tuturor medicilor ce doresc să
înveţe acest lucru", cartea este
structurată în 6 capitole, urmate de
prezentări de cazuri deosebite de
infarct miocardic acut din Clinica
de Cardiologie a Spitalului Clinic de
Urgenţă, ilustrate cu imagini ecografice
evocatoare. Capitolele cărţii
privesc rolul ecografiei intravasculare
în evaluarea plăcii instabile (Conf. Dr. ş. Bălănescu), diagnosticul pozitiv ecografic
al infarctului acut (D. Constantinescu, Prof. M.
Dorobanţu), ecografia în aprecierea reperfuziei miocardice
(Prof. M. Dorobanţu, E. Bădilă), diagnostic
diferenţial ecografic al infarctului cu alte afecţiuni
(A. Alexandrescu, Prof. M. Dorobanţu), diagnosticul
şi evaluarea prin ecocardiografie a complicaţiilor
infarctului miocardic acut (M. Marinescu, Prof. M.
Dorobanţu) şi rolul ecocardiografiei în evaluarea
prognosticului post-infarct şi comparaţia cu alte
metode imagistice (Prof. M. Dorobanţu, A.
Fruntelată).
Monografia este ilustrată cu imagini ecografice din
clinică, conţine date de actualitate şi revizuirea
datelor disponibile din literatură, dar şi elemente
teoretice de bază necesare explorării ecografice a
pacientului cu infarct, cum este calculul de scoruri,
indici şi parametri de diagnostic şi prognostic,
corespondenţa cu teritoriile coronariene, explorarea
întinderii miocardului ischemic şi a viabilităţii postinfarct.
Cazurile clinice sunt urmate de discuţii şi
referiri la date similare din literatură, întreaga lucrare
beneficiind de o bibliografie amplă, actuală,
structurată pe capitole. Calitatea grafică deosebită
cu care ne-a obişnuit Editura Academiei Române se
regăseşte şi în această monografie cu ilustraţii
multe alb-negru şi color.
Hipertrofia ventriculară experimentală şi clinică
Nicolae Baltă (coord), Virgil Bardan, Livia Popescu
Ed.Viaţa Medicală Romanească, 2007
 Recent a apărut la Editura Viaţa
medicală Romanească o monografie
medicală remarcabilă, "Hipertrofia
ventriculară, experimentală
şi clinică". Volumul editat sub
coordonarea prof.dr. Nicolae Baltă
prezintă date morfologice, ultrastructurale,
clinice, de investigţii
şi tratament asupra hipetrofiei
ventriculare produsă prin diferite
mecanisme fiziopatologice şi în
variate condiţii etiologice.
Două remarci mi se par
esenţiale asupra monografiei
editate: prezentarea
experienţei autorilor, atat
în cercetarea clinică dar şi
în cercetarea de laborator,
ceea ce conferă originalitate
lucrării; folosirea
datelor experimentale ca
punct de plecare pentru
studii clinice, de explorare
şi terapie a hipertrofiilor
ventriculare în
diferite condiţii etiologice.
Monografia este alcă-
tuită din 6 capitole
excelent prezentate
sub aspectul informaţiei
ştiinţifice, atât a datelor clasice
cât şi celor actuale. Un prim capitol
introductiv, dens, intitulat
"Consideraţii şi contribuţii la
cunoaşterea hipetrofiei ventriculare"
cuprinde date fiziologice,
fiziopatologice şi morfologice asupra
hipertrofiei adaptative şi
maladaptative. Sunt de remarcat
subcapitole referitoare la homeostazia
calciului in hipertrofia ventriculară,
precum şi subcapitolul
sistemul nervos simpatic, hipertrofia
cardiacă experimentală şi aritmogeneza. Un
al doilea capitol amplu se referă în principal la
remodelarea miocardică şi relaţiile sale cu hipetrofia
ventriculară şi la regreasia HVS din HTA. Alte
două capitole tratează hipertrofia ventriculară
stânga şi dreaptă. Capitolele au o structură similară:
particularităţi morfofuncţionale, metode de
evaluare şi tipuri fiziopatologice şi etiologice de
hipertrofie ventriculară. De remarcat împărţirea
după tipul fiziopatologic de hipertrofie, prin
creşterea postsarcinii şi prin creşterea presarcinii
şi ilustrarea fiecăruia prin multiple condiţii etiologice.
Evident că nu putea lispi capitolul de hipetrofie
biventriculară - ilustrat prin câteva tipuri
particulare: experimentală, spontană şi postprandială.
Monografia se încheie cu un capitol extrem
de actual: perspectiva strategiei antihipertensive,
cu 2 subcapitole la zi: ţinte moleculare ale hipertrofiei
şi senzorii biomecanici de semnalizare a
hipertrofiei.
Monografia în ansamblu este echilibrată, bine
scrisă, corect ilustrată prin date experimentale
proprii şi prin experienţă clinică modernă.
Cardiologul, ca şi internistul sau medicul cu specialităţ
i conexe, găseşte în cartea recent publicată
o carte completă, de informaţie şi experienţă,
scrisă de 3 autori recunoscuţi prin probitate şi
profesionalism. Autorii, sub coordonarea prof.dr.
N.Baltă, au acceptat provocarea unui capitol de
patologie complex şi cu informare ştiinţifică vastă,
şi au reuşit să scrie o monografie excelentă şi
valoroasă. Prof.dr.Leonida Gherasim
Imunologia infecţiei
Manole Cojocaru
Editura Editura Cartea universitară, Bucureşti 2007
Literatura medicală este din ce în
ce mai bogată în lucrări fundamentale,
clinice şi de specialitate, în
jurnale, reviste şi periodice. S-au
îmbogăţit considerabil datele
despre imunologia infecţiei. Ultimii
ani au adus patologiei infec-
ţioase contribuţii importante datorate
imunologiei. Progresele
într-adevăr surprinzătoare realizate
în ultima vreme în imunologie
nu pot fi ignorate de cei care îşi
consacră activitatea în arta complexă
şi delicată a medicului practician.
Imunologia reprezintă
poate cea mai vastă dintre specialităţ
ile bio-medicale.
A apărut în această primăvară la
Editura Cartea Universitară monografia
"Imunologia infecţiei"redactată
de dr. Manole Cojocaru, medic
primar imunologie clinică, cadru
didactic asociat la Universitatea de
Medicină şi Farmacie "Carol Davila",
Facultatea de Farmacie, Bucureş
ti, autor de recunoscută competenţă
ştiinţifică, responsabil de
dezvoltarea imunologiei
clinice în Spitalul
Clinic Colentina.
Deoarece tratatele de
imunologie devin din ce
în ce mai voluminoase,
încercând în acelaşi timp
să rămână în pas cu
noutăţile, acestea nu
reuşesc - de multe ori -
să satisfacă nevoia de
informare generală, rapid
accesibilă, asupra stadiului
în care se află practica şi
ştiinţa medicală. Evoluţia
medicinii este aceea a imunologiei.
Imunologia modernă se dezvoltă
rapid în diferite direcţii,
îmbogăţindu-se cu noi fapte,
metode şi idei. Cunoştinţele
de imunologie sunt indispensabile
în orice ramură a patologiei.
Dr. Manole Cojocaru redactează
lucrarea "Imunologia infecţiei" pe
baza experienţei personale şi a
datelor din literatura medicală. A
scrie un volum despre imunologia
infecţiei este temerar. Când este
vorba de un subiect unic, ceea ce
se câştigă în detalii se pierde în
arhitectonica configurării. Pare
foarte probabil că fenomenele
imunităţii erau cunoscute încă din
îndepărtata antichitate. Cele mai
vechi mărturii scrise-egiptene,
indiene antice şi chineze-vorbesc
despre molimile existente din
aceea vreme. Urmărind răspândirea
acestora, oamenii nu puteau
să nu vadă că mulţi dintre ei nu se
îmbolnăveau şi că cel care a făcut
o dată boala, de obicei nu se
îmbolnăveşte a doua oară. Lucrarea
lui Jenner constituie unul din
cele mai însemnate jaloane în dezvoltarea
imunologiei. Propriu-zis
de abia cu această lucrare începe
dezvoltarea imunologiei ca ştiinţă.
Studierea şi cunoaşterea imunologiei infecţiei
aduce printre alte foloase, un câştig de mare preţ;
înţelegerea problemelor fundamentale teoretice şi
practice ale celui mai fascinant domeniu al medicinii
moderne-imunopatologia, despre care astăzi
ştim mult, dar nu încă totul. Acest subiect face din
imunologia infecţiei un subiect predilect pentru
reviste, tratate, simpozioane şi congrese
internaţionale.
Monografia este prefaţată de prof dr. Marian Neguţ
şi prof. dr. Constantin Ciufecu şi are ca referent pe
subsemnata. Monografia de faţă îşi propune,
printre altele, ca situând imunologia în adevăratele
ei perspective, să o facă mai bine înţeleasă. În
Spitalul Clinic Colentina există o tradiţie a cercetării
în imunologie-clinică şi de laborator- dar nu a fost
scrisă o carte care să includă aspectele legate de
imunologia infecţiei. În carte sunt expuse problemele
imunologiei infecţiei studiate deosebit de intens
în ultimii ani.
Apreciem astfel importanţa monografiei pe care o
recenzăm ca fiind o lucrare cu multiple valenţe disciplinare,
pe care autorul, care pe lângă expunerea
datelor ştiinţifice posedă şi calităţi didactice, o
transformă într-o lucrare de larg interes medical.
Rezultat al experienţei trăite la catedră şi în laborator,
lucrarea este scrisă cu maximă acurateţe, ceea
ce denotă valoarea ei de sinteză şi actualitate.
Prin caracterul său unitar şi pluridisciplinar monografia
se adresează în special studenţilor, dar şi
medicilor din specialităţi diferite, bucurându-se de
un mare succes în toată lumea medicală, făcând
cinste prestigioasei edituri Cartea Universitară.
În concluzie, apariţia lucrării "Imunologia infecţiei"
reprezintă un eveniment în lumea medicală românească,
un punct de referinţă. Monografia este
scrisă într-un stil clar, concis, didactic, fundamentată
ştiinţific şi cu pronunţat caracter aplicativ.
Iconografia întregeşte valoarea teoretică şi practică
a lucrării.
Recomand această lucrare interesantă şi complexă
pentru tinerii noştri medici care doresc să se specializeze
în cunoaşterea, înţelegerea, practica imunologiei
infecţiei.
Prof. Univ. Dr. Suzana Rogoz
Umf Craiova,
Disciplina de Imunologie |
