Ce este de fapt un suflu cardiac
Suflurile (murmurele) sunt sunete prelungite produse de turbulența fluxului sanguin prin valve sau orificii. A le descrie corect nu înseamnă doar a le „auzi”, ci a le caracteriza sistematic, astfel încât descrierea ta să permită oricărui coleg să refacă tabloul clinic. Un suflu se documentează după mai mulți parametri esențiali.
Parametrii de descriere
Momentul în ciclul cardiac
Primul pas este să stabilești dacă suflul este sistolic (între S1 și S2) sau diastolic (între S2 și S1 următor). Palparea simultană a pulsului carotidian te ajută să te orientezi.
Intensitatea (scala Levine, 1-6)
- Gradul 1 — abia perceptibil, necesită concentrare.
- Gradul 2 — slab, dar imediat audibil.
- Gradul 3 — moderat, fără freamăt.
- Gradul 4 — intens, cu freamăt palpabil.
- Gradul 5 — foarte intens, audibil cu pavilionul parțial ridicat de pe piele.
- Gradul 6 — audibil fără ca stetoscopul să atingă pieptul.
Localizare, iradiere și caracter
Notează focarul de maximă intensitate (aortic, pulmonar, tricuspidian, mitral) și direcția de iradiere. De exemplu, suflul stenozei aortice iradiază spre carotide, iar cel al insuficienței mitrale spre axilă. Caracterul poate fi crescendo-descrescendo (ejecție), holosistolic (regurgitare) sau de tip „uruitură” (umplere). Pe lângă acestea, descrie și tonalitatea suflului — joasă sau înaltă — deoarece ea reflectă gradientul de presiune care îl generează: un gradient mare produce un suflu de tonalitate înaltă, mai bine auzit cu membrana.
Documentarea completă presupune și menționarea poziției în care suflul este maxim, întrucât unele sufluri devin audibile doar într-o anumită postură. Astfel, descrierea finală conține momentul, gradul, focarul, iradierea, caracterul, tonalitatea și efectul manevrelor — un set de informații care permite oricărui coleg să refacă raționamentul tău diagnostic.
Manevre care modifică suflurile
- Inspirul profund accentuează suflurile din inima dreaptă (semnul Carvallo), prin creșterea întoarcerii venoase.
- Manevra Valsalva reduce majoritatea suflurilor, dar accentuează cardiomiopatia hipertrofică și prolapsul de valvă mitrală.
- Poziția ghemuit-ridicat (squat-stand) ajută la diferențierea suflurilor de ejecție prin modificarea presarcinii și a postsarcinii.
- Strângerea pumnilor (handgrip) crește postsarcina și accentuează suflurile de regurgitare mitrală și aortică.
Sufluri inocente vs patologice
Nu orice suflu înseamnă boală. Suflurile inocente (funcționale) sunt sistolice, de grad mic (1-2), scurte, fără iradiere, fără freamăt și variază cu poziția. Sunt frecvente la copii, la gravide și în stările hiperdinamice (febră, anemie, hipertiroidism). În schimb, orice suflu diastolic, orice suflu de grad 4 sau mai mare și orice suflu însoțit de simptome (sincopă, dispnee, durere) trebuie considerat patologic până la proba contrarie și investigat ecocardiografic.
Un suflu corect descris — moment, grad, focar, iradiere, caracter, efectul manevrelor — îți spune adesea diagnosticul valvular înainte de ecocardiografie.
